CENACLUL" AGATA GRIGORESCU BACOVIA "DIN MIZIL

EXCURSIE INTR-UN „TIMP FĂRĂ TIMP”

Exista speranta, dar nu pentru noi. (Franz Kafka)
Arta este cea mai înalta forma de speranţă (Gerhard Richter)
Omul are nevoie de Dumnezeu, altfel rămâne fără speranţă. (Benedict al XVI-lea)

INCEPUT  DE  DRUM(URI)…

Marţi,18 august,membrii Cenaclului Literar „Agtata Grigorescu Bacovia” ‚din

Mizil,condus de Domnul Primar al oraşului, Emil Proscan au mers pe aripile timpului

...nu,desigur glumesc,au mers într-o excursie,în Munţii Apuseni.Plecarea nu am mai fost ca în alte dăţi,aşa de dimineaţă tare,ci la o ora rezonabilă.Eu eram foarte obosită,pentru că noapte trecută am dansat cu sora mea pe tot felul de melodii şi ritmuri orientale.Aşa ne am obişnuit noi,să dansăm ,şi facem asat până a doua zi dimineaţa,ai noştrii se mai supără uneori, dar le trece..Şi cum spunem,am plecat în excursie,primul popas a fost la Râmnicu Vâlcea,dar bineînţeles,mai îninte,chiar în drumul nostru am avut prilejul să mâncăm cei mai mari mici din ţară,sau cel puţin aşa se zicea.Respectivul restaurant era amplasat pe o şosea,la poalele unui munte,acum care munte,şi care şosea asta nu mai ştiu.a!!Caut acum pe net,poate găsesc...of!!Degeaba e google asta,nu am gasit,în fine.Am ajuns În Râmnicu Vâlcea seara târziu,acolo am fost cazaţi la un cămin pentru liceeni,am stat pe trepte  în aşteptarea administratorului,apoi Andrei a început să ne cânte serenade,nouă,fetelor,iar Alis a fost” cea mai insensibilă” dacă se poate spune aşa. Condiţiile erau destul de bune,zic eu .In încăpere pe care scria Pedagog,pusesem mâncarea la frigider,pentru că mai înainte trecusem pe la un mall,la subsol era cinematograful improvizat,a şi bucătăria.In seara aceea ne am uitat la un film piratat!!!Nu ,nu asta era ideea,ne-am uitat la un film despre o familie greu încercată ,despre dragoste,si unitate „Where God Left His Shoes...”.Rux chiar a plans ,sau acum nu mai recunoaşte,dar e greu să ştii din ce cauză a plâns ea,de la emoţia filmului sau de la dorul de casă.Of,am stricat momentul emoţiei,nu-i nimic,vor mai fi altele...

CREDINŢA MEA,REVOLTA MEA,ŞI ALTE NIMICURI DE ZI CU ZI...

A doua zi am am mâncat în oraş.Pentru că acolo nu puteam face ciorbă,Domull Primar s- a supărat si a zis ca mai bine mâncăm la restaurant.Şi a fost şi mai frumos,numai că acolo,nu au vrut să ne pregătească limonadă,pentru că nu au suficiente lămâi,dar am trecut peste asta,şi totul a decurs într-o atmosferă plăcută,.Am mers la Mânăstirea Cozia,un loc binecuvântat de Dumnezeu cu multă linişte,flori,timp,şi aşteptare.Imi plac asemenea aşezări,admir oamenii de acolo pentru ceea ce fac,şi pentru modul În care participă la scrierea filelor în istoria şi cultura noastră,Am şi multe neînţelegeri legate de bierică,şi raportaea ei la oameni,dar e un abis din care nu pot ieşi,până la urmă,cred că lucrurile ar trebui luate ca atare,iar ADEVĂRUL căutat fără încetare.Seara,însă am ajuns la un Hotel foarte frumos,de 4 stele,se numea „Steaua Mureşului”.Acolo erau vreo mai multe piscine,bucuria noastră,o privelişte de vis.Am intrat în apă cam pe la ora 18 aşa,şi cu greu ne-am despărţit de ea,când a fost vorba să mergem la masă.Ne plăceau mult camerele în care am fost cazaţi,am zis că o să dormim regeşte!!Eu şi Ruxandra am mai stat până mai târziu,Rux cea mică a dormit în cameră cu Alis şi Anca,devreme!!Dar mare ne-a fost mirarea,când,pe la o ora trecutră de miezul nopţii,când „şueta”noatră era în toi,vine Anca din camera alăturată,şi somnoroasă se întinde pe canapeaua noastră,văitându se că Rux mică e periculoasă,şi o bate cu picioarele!!Gata,problema se rezolvase,în ziua următoare cea mică nu şi mai amintea nimic.Nu ştiu fetele celelalte:Mădălina,Andreea ,Roxana...cum „au petrecut”.Andrei şi Robert au adormit devreme,după ce” m-am chinuit „să mi dau seama cum se face canapeaua pat,şi cum ar trebui să îmbrac păturile ,eram prea obosită la ora aceea...!!!A!Iar Robert trebuia să fie destul de odihnit,pentru că de,el localiza politia,si imediat se ascundea sub bancheta din faţă,pentru a  nu primi amendă,(eram 13 in microbuz,in loc de 9,iar el si Rux stăteau in faţă,deşi e intezis lucrul asta.)

...”UN MINUT,O SECUNDĂ,UN ANOTIMP,UN AN,UN TIMP...”

A treia zi am plecat către o cabană din munţi,mi a plăcut atmosfera din microbuz,cantecele folk pe care le ascultam de obicei,şi de o parte şi de alta a drumului ne strigau munţii,ne privea cerul,simţeam viaţa lor ,atât de aproape de a noastră,de gândurile din viaţa universului.Mai înainte am vizitat Cetatea Sarmisegetuza,o Fortăteaţă ce poartă cu sine atâta istorie şi urmele atâtor paşi,sobrietate,încredere ,dar şi multă durere.De sus,pentru că am urcat cu telecabina,am văzut întreaga aşezare,case,alţi munţi,copaci,şi un orizont senin.Am ajuns la cabană în costume de baie,pentru că,mai inainte fusesem Băile Felix,şi nu am avut cum să ne mai schimbăm.O!!Şi unde ne am îmbrăcat în costume!!!A fost ...!!NEOBIŞNUIT!!Aşa,să revenim,era un frig ,şi eu încă aveam costumul ud pe mine,am coborât,ne am instalat în camere,aveam o noua colega  de camera,Loredana.După aceea ,am făcut un grătar lângă cabană,am jucat mima,dar nu ştiu ce echipă a câştigat,pentru că,după ce s a făcut friptura,pe cine a mai interesat jocul!!! Ne-am amintit de piesa „ANOTIMPURILE”,de rolurile noastre din piesă,s-a cântat şi” Copaci fără pădure” . (...)Apoi am rămas pentru câtva timp în  singurătatea ancestrală,acolo timpul nu e doar izvor de viaţă şi drum către necuvânt,acolo toate sunt mai presus de fire şi  adevărul îşi aşterne paşii către rostuirea necesităţii de a fi, a respira,a cuvânta.(...)

ŞI TOTUŞI VREAU O MINUNE...

Pentru a patra zi se anunţau planuri mari,vroiam să vedem împrejurimile,dar somnul a fost mult mai puternic decât dorinţele noastre.Aşa că am ajuns la un izvor,Izvorul Minunilor(Şi totuşi,minunea e ceea ce mi se pare mie normalitate,sau normalitatea e de fapt minunea însăşi,sau aici e neantul în care se naşte nedreptatea?-o simplă cugetare,gata ,trecem peste)am făcut poze,am băut din apa ce curgea printre pietre,am cumpărat pere de la femeile ce ne aminteau de vremuri apuse,de simplitate,de umanitate..sau umanizare...

Nu după mult timp am ajuns şi la Peştera Urşilor,un loc Dumnezeiesc,prin lumea ce o ascundea.Mă simţam pe un tărâm îndepărtat şi totuşi apropiat interiorului meu.Vedeam ce construcţie imensă e timpul ,câtă migală şi pricepere se ascunde în interiorul naturii ,cătă ignoranţă există uneori din partea celor ce ar trebui să înveţe să aprecieze aceste lucruri,sau să şi dea seama de aceste măreţii.E  o peşteră alcătuită numai din calcar,dar în momentul în care te aflii în interiorul ei,simţi cum în tine se nasc lumi ce poate alţii le-au dar uitării.Aveam de făcut un drum mai lung în acestă zi,până în Maramureş dar,dar ni s-a făcut foame,şi am facut un popas la Pensiunea Metropol,acolo am mâncat atât de mult râvnitele sărmăluţe,pe care tocmai de la Mizil le-am cărat.Acolo ,am găsit nişte oamnei destul de primitori,mai puţin nevasta „majordomului”aşa cum obişnuiam eu să-i zic.Şi,văzând oamneii respectivi că noi suntem obosiţi şi avem un drum lung de făcut,ne-au oferit cazare pentru următoarele zile,la respectiva pensiune.Oh pai,când a auzit săraca femeiel lucrul ăsta,a început să vină la noi şi să ne dea indicaţii,sa nu faceţi gălăgie,să nu trântiţi uşile,ce mai dacă era după ea,nici nu aveam voie să mai călcăm!!!Apoi ne a amintit că nu mai are lenjerie, de pat,şi să ne descurcăm cu ce avem,după ceva timp,şi -a amintit că mai are parcă ceva,apoi avea momente când începea să ne mângâie,să vorbescă aşa de frumos cu noi,pe mine m -a mângâiat pe creştet de vro 3- 4 ori într o zi ,ceea ce nici mama nu face într- un an întreg,de tata nici nu mai vorbesc!!!

ULTIMUL DANS,ULTIMUL ZBOR...

A urmat o adoua zi,petrecută la Metropol,şi ultima din excursia noastră.Am fost în acea zi la Băile Felix,nu am stat aşa mult,acasă la hotel ne aştepa o ciorbă făcută chiar de dl Primar,apoi am fost şi la cumpărături,am vizitat Oradea,am văzut chiar şi o mireasă ce ne făcea cu mâna,noi făcând poză la monumentul lui Eminecu. Am făcut un grătar afară,lângă pensiune,cel mai mult m am ofticat pentru ca nu s au rumenit cârnaţii pe care am i am aşteptat înaintea cărnurilor pe care ceilalţi se grăbeau sa le înşire pe grătar. Gata ,destul cu gluma,s a dus si ziua de azi...S a dus încă o excursie cu cenaclul...

Dumincă dimineaţa a fost plecarea,coada imensă formată la duş...Prietenii ştiu de ce!!!a urmat un drum lung cu microbuzul,şi o determinare nemaipomenită a Domnului Primar,nouă ne era somn deşi nu depunem nici un efort,nu conduceam,dar dumnealui a rezistat,şi uite aşa am ajuns la Mizil...pardon,Ştefania a fost aşteptată de părinţi la Braşov!Mi-a plăcut mirosul de pâine caldă pe care tot dl primar a cumpărat o de la Comarnic,mi-a plăcut vara asta ,mi-a plăcut cerul acestei veri,si noaptea cu greieri...

                                                                                  Carmen Madalina Zafiu

                                                                                                       August 2009-avis-